Fortati de Comitetul Olimpic International care introduce un set de reguli privind includerea simbolurilor in identitatea vizuala pentru orasele aplicante Chicago opteaza pentru un nou logo realizat tot de VSA Partners.
Fara comentarii inutile si detaliate de 2 pagini pot sa spun ca imi place noua solutie si mai ales faptul ca designerii de la VSA reusesc sa realizeze o tranzitie vizuala fina intre vechiul simbol si cel nou.

Nu inteleg de unde este toata nebunia cu serviciul asta “web 2.0″. Pe langa faptul ca mi-a luat 10 minute sa imi fac un cont, timp in care am primit toate erorile posibile, am avut neplacuta surpriza sa constat ca nu imi pot importa de exemplu bookmarkurile din Firefox direct in cont. Se pare ca trebuie sa le introduc manual. Trebuie sa mai remarc ca pe anumite domenii troneaza in top siteuri total irelevante si anoste, iar clasificarea este facuta de utilizatorul standard de comunitati online.
In incheiere trebuie sa remarc designul foarte slab al siteului(deformatie profesionala).

Am descoperit astazi inpolitics, o idee foarte buna si un instrument care poate fi folosit in multe scopuri. Platforma se lanseaza cu o cantitate importanta de continut, dupa ce am vazut fugitiv cred ca este intretinut de editori ceea ce imi spune ca in spate e o initiativa antreprenoriala in toata regula(m-am gandit si la a doua posibilitate dar mi se pare mai putin probabila). Stie cineva mai multe in directia asta?

Development realizat de Kondiment, sigla stiu ca este creatia lui Mihai, realizata cand inca era in echipa lor.
Nu am adaugat nici un link pentru ca nu sunt interesat activ momentan de politica, in toate formele ei.

Acum vreo luna de zile, in trenul Focsani - Iasi, mi-a venit in cap instant o teorie pe care nu am intalnit-o in nici o carte sau articol despre management si nici nu cred ca voi avea ocazia prea curand. Un manager se poate afla in situatia de a influenta in negativ nu doar dezvoltarea profesionala, cariera ci si viata personala, situatia financiara a unui angajat si implicit a familiei acestuia. In situatia respectiva, nu cred ca ar fi multi care sa ia alta decizie. La ce ma refer, concret: exista in orice structura organizationala, joburi monotone, limitate si in acelasi timp limitante(exemple sunt foarte multe). In acelasi timp, un om ajuns intr-o astfel de pozitie, detinand o suma de cunostinte, este foarte probabil ca poate fi \”crescut\” prin coaching, traininguri si monitorizare catre un nivel superior de dezvoltare profesionala care sa ii permita o pozitie mai putin stresanta, mai bine platita si sa ii deschida efectiv ochii catre un nou standard de viata, mai activ social,  acces la educatie mai buna pentru copii, posibilitate de a-si implini din visele pe care le avem toti.

Ce decizie iei insa in momentul in care iti este mult mai usor sa gasesti un om pentru pozitii superioare si aproape imposibil unul pentru jobul in cauza? Cred ca sunt multi cei care aleg calea cea mai usoara sa isi pastraze si sa isi fidelizeze angajatul catre acea pozitie, influentand astfel in negativ, cu buna stiinta, intreaga existenta a acestuia(daca tinem cont de perioade mari de timp).

Am la indemana o multime de exemple, cele mai multe provenind din reminescentele sistemului comunist si a modului in care acestia influentau evolutia profesionala a unui angajat, dar nu ma pot limita aici si pot vedea suficiente cazuri si catre vest sau mai departe.

Am remarcat campania pe adgodness . De la concept la executie nu gasesc nimic care sa imi displaca. Foarte interesanta abordarea, este mai mult o campanie de branding si inglobeaza cateva caracteristici cheie: pozitionare, declaratia semi tupeista/rebela, spirit, noutate, indrazneala si inainte de toate strategie in spate. O tendinta care se prefigureaza din ce in ce mai des in executiile “creativilor” din agentii.

Incep prin a spune ca sunt destul de contrariat in urma rezultatelor sondajului pe care l-am desfasurat cu ceva timp in urma pe blog pentru a afla mai multe despre castigurile unui designer in Romania.

28 de subiecti castiga intre 200 si 900 de euro in timp ce 30 castiga intre 900 + si 2000 + de euro. Cifrele intra putin in contradictie cu realitatea pe care o cunosteam eu si despre care vorbeste si Stefan Liute fondator Grapefruit aici . Din datele vehiculate de Stefan se ajunge practic la o cifra de afaceri de cateva zeci de mii de euro pe angajat. Daca luam in calcul cheltuielile conexe(pe langa salariu si taxe) necesare in cazul unui angajat si rezultatul chestionarului ajungem aproape la 0, adica un designer consuma exact cat produce, ceea ce este foarte putin veridic. Daca ma gandesc ca un designer castiga in majoritatea cazurilor mai putin decat un project manager sau consultant, apar tot mai multe semne de intrebare. Profitul net inregistrat de Grapefruit sau de Webstyler(cred ca sunt primii ca cifra de afaceri in domeniul designului interactiv) anul trecut este mai mic decat venitul anual al unui designer care a ales ultima categorie.

Undeva la mijloc se strecoara cateva necondordante. Sau blogul imi este citit doar de designeri aflati in pozitii de creativi directori .

Am considerat retelele de social networking interesante doar din perspectiva antreprenorului aflat in spate(tot este nebunie in blogosfera cu antreprenorii pe online) ca si posibilitate de castiguri generate si din perspectiva beneficiarilor indirecti, respectiv companii, branduri, etc. care pot folosi tiparele de comportament ale unor mase mari de posibili consumatori pentru a extrage informatii concrete, excelente pentru a fi folosite in campanii de marketing sau in conceperea de noi produse/servicii. Nu am folosit niciodata o retea sociala in scopul pentru care a fost creata pentru ca in mare(cu exceptiile notabile) vorbim despre mase si nu despre indivizi exceptionali.

In US se pun la cale cateva lansari destul de bine finantate pentru retele sociale destinate adultilor, o idee excelenta cu siguranta. In Romania Internetul trebuie sa atraga din ce in ce mai multi adulti cu putere de decizie care percep mediul dincolo de functia cunoscuta si asumata de informare si comunicare. Este un pas care va aduce un nou val in dezvoltare, sustinut pe baze solide financiare.

Desi subiectul este constientizat si dezabatut, momentan sunt prea putine initiative in directia potrivita. Sa asteptam mai multe lansari pentru la anul?

NYTimes despre retelele sociale

“Thousands are held prisoners for their beliefs in places worse than this. Write until you free them all.”

via

Trecerea la o interfata mai light este un pas bun si se inscrie in trendul designului “light”, concentrat pe prezentarea aerisita a informatiei, utilizat de portaluri de stiri si websiteuri de ziare.

Alaturarea simbolului de la Erste Bank cu un font ales dupa ureche(sau nu) a dus la un rezultat dezamagitor, departe de entuziasmul pe care Pr-ul BCR incearca sa il insufle aici. Pagina web este in aceeasi nota cu noul logo, aspect nefinisat, lipsa de atentie la detalii, departe de un exemplu de succes. Poze royalty free cu oameni cu par alb, care nu au nimic din aerul si aspectul unui client BCR. Era atat de mult o sedinta foto si putina atentie la alegerea celor care au lucrat la noua identitate si noul website?

Cu siguranta ca da.