2 mari subiecte cutremură presa de business în ultima perioadă. Petrolul şi economia US, după criza creditelor. Ok, aţi inventat cultura consumului, aţi irosit resurse cu motoare şi consum nejustificat, acum fondurile de investiţii cumpără masiv companii americane sau părţi din acestea, cu o rapiditate şi o agresivitate nemaivăzută. Capitalul masiv care le mai rămâne regilor petrolului este investit în proiecte de succes cu o strategie gândită pe termen lung. Un scenariu cinic dar foarte probabil ar fi încurajarea companiilor care dezvoltă surse de energie alternativă, companii care să fie cumpărate sau deţinute de cei care deţin şi acum controlul asupra petrolului. Şi trendul să plece tot de la americani.

Bonus: ce se mai întâmplă între timp.

Pare curios, dar în mod cert, un anumit domeniu poate fi afectat de prea multă expunere. Termeni care sunt folosiţi atât de des încât devin un trend deşi nu ar trebui şi îşi pierd încet încet din forţa. Un domeniu care îmi este foarte drag şi care a avut de suferit din cauza asta mi se pare că este brandingul, cel puţin la nivelul de percepţie/impact.

Un lucru bun: în 2008 se pare vom mai fi sufocaţi de termenii: nişă, nişat, nişare.

antrenorul e de vină.
Când compania nu produce, managerul e de vină.
Când “copii de astăzi” (deşi nu consider generaţia de tineri mai slabă în vreun fel) sunt cum spui că sunt, “fostele generaţii de tineri” sunt de vină.
Când te uiţi în jur şi nu îţi place ce vezi, tu eşti de vină în multe dintre situaţii.

De ce atât de greu să conştientizezi şi să îţi asumi nişte adevăruri simple?

Orice s-ar spune şi argumenta, pur şi simplu nu îmi place desfăcătorul de capace ales pe post de nou logo al brandului DACIA. Un pas greşit care le afectează cel mai mult imaginea pe piaţa din România.

Câteva confirmări de la speakeri faini, feedback bun, multe încurajări. În curând un eveniment de calitate pentru toţi cei interesaţi de zona online din Iaşi. Un început de săptămână în forţă pentru toţi.

Un apartament într-un monstru de beton şi o maşină de 10.000 în rate… Este incredibil cât de puţin îşi doresc atât de mulţi de la viaţă. Absolut nimic nu poate justifica pierderea viselor. Creştem, ne maturizăm, suntem loviţi, ne înfricoşăm, ne punem singuri bariere mentale care stau în calea viselor noastre. Este atât de trist când te arunci singur la gunoi.

Later edit:

Pentru că mai sunt şi cititori care iau totul de bun şi deja am stârnit reacţii virulente, adaug: nu e vorba despre bloc, casă vilă, exprimam idei în mod filosofic. Era vorba despre cei care frânează din cursa lor pentru îndeplinirea viselor şi se mulţumesc cu mult mai puţin decât ar putea, lucru foarte trist din punctul meu de vedere. Şi ca să mai clarific ceva: şi eu locuiesc la bloc şi o voi face în continuare şi nu, nu am nimic cu cei care locuiesc şi ei la bloc. E mai bine aşa?

Later edit2:

E vorba despre vise, nu despre bani.