Cugetari despre management
Acum vreo luna de zile, in trenul Focsani - Iasi, mi-a venit in cap instant o teorie pe care nu am intalnit-o in nici o carte sau articol despre management si nici nu cred ca voi avea ocazia prea curand. Un manager se poate afla in situatia de a influenta in negativ nu doar dezvoltarea profesionala, cariera ci si viata personala, situatia financiara a unui angajat si implicit a familiei acestuia. In situatia respectiva, nu cred ca ar fi multi care sa ia alta decizie. La ce ma refer, concret: exista in orice structura organizationala, joburi monotone, limitate si in acelasi timp limitante(exemple sunt foarte multe). In acelasi timp, un om ajuns intr-o astfel de pozitie, detinand o suma de cunostinte, este foarte probabil ca poate fi \”crescut\” prin coaching, traininguri si monitorizare catre un nivel superior de dezvoltare profesionala care sa ii permita o pozitie mai putin stresanta, mai bine platita si sa ii deschida efectiv ochii catre un nou standard de viata, mai activ social, acces la educatie mai buna pentru copii, posibilitate de a-si implini din visele pe care le avem toti.
Ce decizie iei insa in momentul in care iti este mult mai usor sa gasesti un om pentru pozitii superioare si aproape imposibil unul pentru jobul in cauza? Cred ca sunt multi cei care aleg calea cea mai usoara sa isi pastraze si sa isi fidelizeze angajatul catre acea pozitie, influentand astfel in negativ, cu buna stiinta, intreaga existenta a acestuia(daca tinem cont de perioade mari de timp).
Am la indemana o multime de exemple, cele mai multe provenind din reminescentele sistemului comunist si a modului in care acestia influentau evolutia profesionala a unui angajat, dar nu ma pot limita aici si pot vedea suficiente cazuri si catre vest sau mai departe.
Posturi similare
2 raspunsuri la “Cugetari despre management” 
Scrie un raspuns
September 25th, 2007 12:57
un punct de vedere colateral:
“Third, realize that you’re usually doing the person you’re firing a favor — you’re releasing them from a role where they aren’t going to succeed or get promoted or be valued, and you’re giving them the opportunity to find a better role in a different company where they very well might be an incredible star.
One of the good things about our industry is that there are frequently lots of new jobs being created and so you’re almost never pushing someone out onto the street — so don’t feel that you’re dooming their families to the poorhouse, because you aren’t.
You’re not that important in their lives.
I can name a number of people I’ve fired or participated in firing who have gone on to be quite successful at other companies.
They won’t necessarily talk to me anymore, though :-).”
Marc Andreessen
http://blog.pmarca.com/2007/06/how_to_hire_the.html
September 26th, 2007 15:51
Un punct de vedere interesant, mai ales daca ramane in limitele umanitatii.
“You’re not that important in their lives.”
I doubt that, I think you really are in most cases.