Monstrul
2nd March 2008
Un apartament într-un monstru de beton şi o maşină de 10.000 în rate… Este incredibil cât de puţin îşi doresc atât de mulţi de la viaţă. Absolut nimic nu poate justifica pierderea viselor. Creştem, ne maturizăm, suntem loviţi, ne înfricoşăm, ne punem singuri bariere mentale care stau în calea viselor noastre. Este atât de trist când te arunci singur la gunoi.
Later edit:
Pentru că mai sunt şi cititori care iau totul de bun şi deja am stârnit reacţii virulente, adaug: nu e vorba despre bloc, casă vilă, exprimam idei în mod filosofic. Era vorba despre cei care frânează din cursa lor pentru îndeplinirea viselor şi se mulţumesc cu mult mai puţin decât ar putea, lucru foarte trist din punctul meu de vedere. Şi ca să mai clarific ceva: şi eu locuiesc la bloc şi o voi face în continuare şi nu, nu am nimic cu cei care locuiesc şi ei la bloc. E mai bine aşa?
Later edit2:
E vorba despre vise, nu despre bani.
Vrei sa afli idei noi, articole interesante si puncte de vedere curajoase?
2.03.2008 / 10:18 pm
Ovidiu VAMANU
Viata la bloc mi se pare foarte trista. Nu pot concepe sa dau o gramada de bani pe un apartament intr-un bloc unde n-am cum sa dau si eu muzica cat vreau de tare. De ce sa stau cu stres ca-mi face inundatie vecinul de deasupra? De ce sa suport mosnegii curiosi si pe vecinul de langa mine care-si bate copiii sau sotia?
Vreau LIBERTATE. De aceea ma gandesc serios sa-mi contruiesc o casa in afara orasului. Cui nu i-ar place o casa de 150mp in care sa poti sa-ti primesti oaspetii, un gazon verde, o gradinita cu trandafiri, un garaj in care sa-mi tin masina, un foisor,cativa butuci de vita de vie soi de masa, pomi fructiferi…Si nu e un vis de neindeplinit. Cat as da pe ap, mi-as contrui o casa (calculele le-am facut cu un contructor care mi-e ruda)..
Poate ca sunt putin offtopic…Ideea e ca nu e bine sa te multumesti cu putin si din comoditate sa ai ca scop in viata achitarea unui si a unei masini entry-level..